In general aceste certuri se produc in perioada adolescentei. Adesea se spune ca numai adolescentii sunt de vina pentru ca devin rebeli, nu se mai lasa controlati de parinti in totalitate si incep sa-si spuna punctul de vedere, ceea ce inainte nu o faceau.
Adolescenta este perioada in care copilasii cei mici, neiesiti din sanul familiei, care fac totul dupa placul parintilor si accepta ca acestia sa-i manipuleze dupa bunul plac, cresc, ies in lume. descopera ca nu totul este roz asa cum stia si ca prietenii cei buni pe care ii credea sfinti ii sunt de fapt dusmani, nu incearca sa-si mai copieze parintii si incep sa-si creeze propria personalitate, se descopre pe ei insisi si incep a nu le mai permite parintilor sa-i controleze fapt care ii deranjeaza enorm pe parinti si asa incep certurile adolescentine.
Acestia incearca sa-si readuca copii la stadiul anterior pentru a-i putea controla crezand ca fac bine, iar adolescentii se opun cu desavarsire. Orice lucru facut de capul sau, il face pe adolescent sa-si dea seama ca poate reusii multe si vede unde greseste, iar parintii vazand aceasta sunt deranjati pentru ca sfatul lor nu a fost cerut. 
Acesta este doar un factor pentru ca de multe ori parintii fac greseala majora inca din copilaria fiilor sai. Greseala consta in diferentierea fiilor. Prin a face difereanta ii arati unuia cat este de important pentru tine si celuilalt ca este un nimic in fata ta. Copilul dat la o parte sa ve simtii marginit, se va inchide in el, iar la adolescenta va fii mult mai matur decat trebuie, sau poate ca nu va reusii sa-si construiasca personalitatea. Atat cei maturi cat si ce-i fara personalitate se integreaza mai greu in societate fiind considerati niste ciudati. Mai rar, cu un temperament puternic, unii reusesc sa treaca peste marginalizare, dar atunci cand sunt raniti ii doare de 2 ori mai tare decat ar trebuii.
Acestia incearca sa-si readuca copii la stadiul anterior pentru a-i putea controla crezand ca fac bine, iar adolescentii se opun cu desavarsire. Orice lucru facut de capul sau, il face pe adolescent sa-si dea seama ca poate reusii multe si vede unde greseste, iar parintii vazand aceasta sunt deranjati pentru ca sfatul lor nu a fost cerut. La un moment dat, dupa ce adolescentul nu isi construieste personalitatea si nu mai depinde in totalitate de parinte, incepe sa-si spuna parerea in legatura cu faptele parintilor asupra sa.
Acesta este doar un factor pentru ca de multe ori parintii fac greseala majora inca din copilaria fiilor sai. Greseala consta in diferentierea fiilor. Prin a face difereanta ii arati unuia cat este de important pentru tine si celuilalt ca este un nimic in fata ta. Copilul dat la o parte sa ve simtii marginit, se va inchide in el, iar la adolescenta va fii mult mai matur decat trebuie, sau poate ca nu va reusii sa-si construiasca personalitatea. Atat cei maturi cat si ce-i fara personalitate se integreaza mai greu in societate fiind considerati niste ciudati. Mai rar, cu un temperament puternic, unii reusesc sa treaca peste marginalizare, dar atunci cand sunt raniti ii doare de 2 ori mai tare decat ar trebuii. Acestea nu sunt singurele greseli pe care un parinte le poate face. De multe ori incearca cu atata disperarea sa-si controleze fiul/fiica ca incearca sa-i aleaga prieteni, iubita/ul, scoala si ii interzice fara ca acesta sa poata face ceva. Ba chiar de foarte multe ori se poate ajunge si la jigniri atat din partea parintilor cat si din partea adolescentilor.
In concluzie, de aici intelegem ca nu intotdeauna este cum zic parintii, ca fii lor au devenit rebeli si nu ii mai asculta, ci doar acestia isi impun punctul de vedere si nu se mai lasa manipulati de parinti.:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu