Jurnalul meu :x

   Blogul acesta este pentru mine ca un jurnal. De cate ori nu ma simt bine, intru aici scriu tot ce nu imi place, ce ma deranjeaza si sincer chiar ma ajuta. Aici ma pot descarca. Partea proasta este aceea ca el e public, dar atata timp cat il pastrez numai pentru mine totusi e bine. Macar am unde sa ma descarc si chiar imi place sa scriu aici. Mai am jurnale dar nu este chiar la fel. Intr.adevar, in acele jurnale ale mele tinute in casa scriu mult mai multe si mult mai multe lucruri secrete si alea raman doar la mine fara a risca sa le fac publice. Dar mai sunt si alte lucruri care nu imi  place sa le scriu acolo ci aici. Aici pe blog. Mie imi place sa ma confesez ( un lucru foarte prost din pacate), dar mi-am dat seama ca ma pot confesa si in alt mod. Nu neaparat trebuie sa spun ceva unei persoane riscand ca aceea sa divulge totul, ci mai pot scrie, sa scriu pe ceva tot ce gandesc. In concluzie, Iubesc Blogul Asta!! Desii nu scriu de foarte multe ori in el, dar atunci cand am nevoie ma ajuta.

Cateodata vreau si eu liniste/singuratate

   Doamne, simt ca mor! Sunt cateodata anumite momente in care ai vrea sa fii singur, linistit si nimeni sa nu te sacaie si tocmai atunci incepe toata lumea sa te sacaie. Si pe deasupra iti mai face si morala ca cica nu le comvine lor cum te comporti. Oameni buni!! Intelegeti!! Daca nu am chef pur si simplu nu am chef! Si nu stiu cum naiba va ganditi tocmai in momentele acelea sa faceti glume proaste si sa ma sacaiti. Daca vedeti ca nu va raspund ca nu incerc sa continui conversatia lasati-ma in pace. De ce atunci cand am chef de vorba nu se gaseste nimeni sa ma sacaie? In acele momente chiar as rade si m-as simtii bine. Ma mai frecati ca nu stiu sa fiu diplomata. Ce naiba atata diplomatie? Vreau si eu liniste! Nu pot avea asa ceva? Cer prea mult? Daca sunt pe messenger online si apoi ma trec offline inseamna ca  nu am chef de nimic, stau doar de fatada pe messenger si vreau sa imi vad de ale mele. Asta nu inseamna ca sunt nesimtita. Intelegeti ca vreau si eu linsite. Am o viata foarte galagioasa, foarte zbuciumata. Incerc de multe ori sa inteleg cum de s-a schimbat atat de tare viata mea in ultimii ani. Parca mai acum cativa ani eram mai linistita si nu era atat de multa tensiune in jurul meu. Acum sunt mai mereu stresata si nu imi pot gasi linistea. Din cauza asta am anumite momente in care nu vreau sa vad pe nimeni, sa nu vorbesc cu nimeni ci doar sa ma afund in muzica mea, in treburile mele, in LINISTEA mea...In momentele astea doar o singura persoana ma poate face sa ma simt mai bine desi si ei o sa ii raspund la fel de silnic ca la toti ceilalti. Persoana asta trebuie sa fie acel cineva pe care il iubesc. Deocamdata nu e nimeni in situatia asta deci nimeni nu poate face nimic. Asa ca oameni buni, lasati-mi si mie putin spatiu sa respir. Cand ma vedeti ca nu am chef nu incercati sa trageti de mine pentru ca mai rau ma enervati si riscati sa incepeti o cearta inutila pentru ca atunci cand sunt silnica pai sunt silnica si nu imi pasa de absolut nimic. Dupa ce imi trece asta sunt normala. Dar vreau si eu liniste. Sa fiu singura!! Va roooog!!!

No Facebook :(

Ehh.. se pare ca de cateva zile nu mai am cont de facebook. Asta se datoreaza faptului ca nu ma simt luata in seama. Nu intelegi ce vreau sa zic? Ei bine atunci o sa-ti explic. De mult timp observ ca tot felul de persoane care din punctul meu de vedere nu sunt niste "celebritati" primesc din ce in ce tot mai multa atentie, nemeritata, din partea pretenilor mei. De ce sa dau like unei poze care apartine unei persoane care imi da like la absolut orice daca eu stiu ca acea persoana este de fapt o prefacuta. Mi se pare o prostie. Intr-adevar, eu cand vad ca o persoana nu se incadreaza in "standardele" pe care eu le impun o dau la o parte. Nu am cerut niciodata ca acel prieten al meu sa fie neaparat un "filozof". Eu cer doar sa fie o persoana demna de prietenia mea. Urasc persoanele false, profitoare, mincinoase, in cazul fetelor sa mai fie si niste fete "usoare". Logica mea este aceasta: De ce sa fii prefacut doar ca toata lumea sa te placa? Parerea mea este ca daca toata lumea te place numai pentru ca esti exact ceea ce vor ei si nu le arati ceea ce esti tu de fapt inseamna ca traiesti intr-o minciuna. Eu una m-as simtii sufocata stiind zi de zi ca trebuie sa ma prefac in fata tuturor, ca trebuie sa le fac la toti pe plac. Sincer, nu am nevoie de prieteni falsi. Pentru ca din aceasta prefacatorie asta rezulta : prietenii falsi. La ce bun sa ma dau prietena cu o fata pe care o stiu ca nu ma vede cu "ochi buni". La ce sa imi foloseasca. De ce as fii prietena cu o fata pe care mai tarziu as barfio cu alta fata care imi va fi tot o prietena falsa? Posibil eu vad lucrurile in felul asta pentru ca urasc minciuna si imi place sa le arat tuturor asta si sa ma vada exact asa cum sunt eu nu cum vor ei sa fiu. In felul acesta vad cine ma place si cine nu, cine ma accepta si cine nu. Dar la asta mai este si partea a doua. Si asa ma intorc la adevaratul subiect al acestei postari. Stiu ca pe facebook nu este decat prefacatorie. Accept asta pentru ca nu pot face nimic impotriva, dar cand vine vorba de mine nu mai pot accepta. Imi place ca atunci cand postez ceva, prietenii mei adevarati si nu cei falsi sa imi comenteze si sa imi dea like, dar asta pentru ca intr-adevar le place. Eu cand postez, postez ceva adevarat. Adica o stare comica care are legatura cu realitatea, o stare dura pentru a-mi "ataca" inamicii, etc. Sa zicem ca postez ceva pentru a-mi "ataca" inamicii, cum obisnuiesc mai mereu pentru ca imi place cum se enerveaza. Atunci cand postez vreau ca prietenii mei sa ma sustina, cu un simplu "like" eu consider ca ma sustin. Like acela nu inseamna neaparat ca le place starea, ci ca le place si ma sustin in adevaratul sens al cuvantului. Stiu ca impotriva falsilor nu sunt singura si ca intotdeauna cineva e de partea mea. Prin acel like mai consider ca ceea ce fac eu este apreciat. Asta vad eu prin "Like". Este total diferit de ceea ce cred unii. Asa cum spun ei ca sunt disperata dupa like-uri. Nu este adevarat. Nu am nevoie ca lumea sa imi dea like doar de dragul de a da. Iar cand vine vorba de poze, imi place sa am multe like date de diferite persoane, fara ca eu sa incep sa "cersesc" like-uri la toata lumea doar pentru ca vreau ca poza sa aibe multe like-uri. Atunci cand cineva incepe sa "cerseasca" like-uri eu numesc disperare. Asta inseamna sa fii disperat dupa like-uri. Cand o poza de a mea are sa zicem 100 de like-uri date de persoane de peste tot, tinand cont ca eu pe facebook am la prieteni doar persoane pe care le cunosc, ma simt eu apreciata si nu aceea poza. De asta imi place ca prietenii apropiati sa imi dea un like la acea poza, pentru ca stiu ca eu intr-adevar ma apreciaza si ma simt dezamagita de ei cand vad ca pe site-urile publice ma ignora total si lasa like-uri, ba chiar si comentarii unor persoane total dezagreabile. Ma dezgusta acest lucru. Asa ca, in concluzie, daca tot "prietenii" mei ma ignora pe facebook, ca si cum le-ar fi rusine cu mine, mi-am sters contul ca ei sa nu mai fie nevoiti sa imi dea like, pentru ca am vazut ca este o munca prea grea pentru ei, si ca sa aiva destul timp liber sa stea pe profilul pitipoancelor.