Copilarie vs. Adolescenta.

   Copilaria: Ce lucru frumos! Cum era in acel cantec '' Copilaria, n-o vom uita, nu ne mai intalnim cu ea''. Imi aduc aminte o gramada de lucruri. Cum ii furam mamei machiajurile, scriam cu forfecuta de unchii pe pereti si mobile, calcam covorul cu fierul de calcat:)). O gramada de lucruri adorabile si de neuitat.
   Imi aduc aminte ca nu pretuiam aceste lucruri, eu vedeam lumea cu totul alti ochi decat o vad acum, era totul roz, lumea era asa de buna si nu exista minciuna sau prefacatorie. Toti prietenii mei erau ca fratii, toata ziua nu era decat joaca, cand aveam 4 exercitii foarte mici toata tema era o gramada de scris.... Fiecare desen animat ma atragea, ma jucam ''de-a mama'', ''pitita'', ''alergatea'' si multe alte jocuri, totul ce ma inconjura era minunat.

   Dar cu toate astea, eu nu stiam sa apreciez si vroiam sa cresc pentru a putea avea un iubit, sa ma machiez fara ca mama sa ma certe, sa am autoritate etc.
     Cu trecerea timpului am vazut ca viata nu este chiar asa de roz. Sa te machiezi zilnic devine obositor si plictisitor, a avea un iubit este ca si cum te-ai imbolnavii ( iti face maii mult rau decat bine), autoritate de multe ori nu ai indiferent de varsta la care esti. Cateodata imi amintesc ca mai cadeam si ma loveam, iar apoi mama ma badaja spunandu-mi ca imi va trece foarte repede  ma pupa. Acum imi doresc sa faca acelasi lucru dupa ce un baiat ma raneste.

  In copilarie, nu imi pasa si nu era chiar atat de important cum aratam,    toata lumea zicea ca sunt mica si nu se intampla nimic. Acum trebuie sa fie in permanenta aranjata, fara lovituri, vanatai, bubite deranjate, parul intotdeauna aranjat. Din cauza adolescentei si o dovada ca am crescut sunti si cosurile care devin deranjante si de foare multe ori te fac sa te inchizi in tine pentru ca nu toata luema are cosuri si te simti rusinata desi sunt foarte normale. Cei mai buni prieteni devin prefacuti si incearca sa te raneasca numai ca sa iasa ei invingatori. Baietii devin cateodata motive de cearta sau poate chiar ei sunt inamicii de care trebuie sa te feresti. Jocurile din copilarie devin adevarate si nu mai sunt asa amuzante ca atunci. Scoala devine tot mai grea, viata din ce in ce mai complicata si dintr-o data te trezesti intr-o alta lume total diferita de cea cu care erai obisnuit. Totul din roz devine negru, prieteni inamici, durerile fizice devin dureri sufletesti. Devii catalogat numai dupa aparente.

   Off.. cred ca la fiecare i s-a intamplat sa asculte un gen de muzica diferit de ceilalti. In general asta se intampla in scoli pentru ca foarte multi cei care asculta manele si sunt exagerat de putini cei care nu agreeaza acest gen muzical.
     Daca nu asculti si manele si asculti cu totul altceva cum ar fi rock, pop, R&B etc, manelistii te iau drept fraier, ciudat si increzut. Multi zic ca nu vor sa asculte manele pentru ca sunt increzuti si se cred peste ceilalti care asculta, cu alte cuvinte se dau destepti crezandu-i pe restul prosti. Dar oare ei nu se gandesc ca acele manele nu au o sonoritate buna, nu au logica, ca in ele nu se vorbeste decat de bani, faima, putere, femei si iubire(despartiri sau ca se iubesc cum nimeni nu a mai vazut).
  De multe ori am vazut ca rockerii sunt tratati ca emo. Si sunt tratati asa numai de manelisti.
   Manelistii nu au cultura generala si nu fac diferenta dintre un rocker si un emo, dar cu toate astea prefera sa dea drumul la gura si sa jigneasca fara scrupule. Poate ca rockul nu este un gen muzical foarte lent sau linistit, dar multi se regasesc il el, isi gasesc linistea si in timp ce asculta uita de toate problemele si de lumea rea care ii inconjoara. Dar un manelist nu are de unde sa stie asta pentru ca in melodiile pe care el le asculta nu invata ca daca ai bani esti cineva important, ca trebuie sa tratezi femeile urat pentru ca iti sunt inferioare, etc. Adevarul este ca si unii rockeri se prostesc putin cam mult si isi fac o gramada de tatuaje si niste frizuri mai ciudate si poate ca si din cauza asta de multe ori sunt asemanati cu emo.